Fotograf de nou-născuți – Povești din spatele aparatului foto

Povestea mea ca fotograf de nou-născuți a început în momentul în care am devenit mamă, iar de atunci, fiecare zi este diferită. Să fotografiez nou-născuți și să ghidez oameni ce împărtășesc aceeași pasiune este un vis devenit realitate, dar mai ales un stil de viață. Astfel, dacă ești curios cum arată viața unui fotograf, îți pot spune că fiecare zi este colorată. Colorată cu oameni, emoții, provocări, experiențe, sentimente, prietenii…

Și pentru că fiecare dintre noi are un loc preferat, o să încep prin a-ți spune că studioul este locul în care eu mă simt cel mai bine. În acest loc micuț și confortabil găsesc energia de care am nevoie pentru realiza fotografii de suflet, dovadă că  multe dintre persoanele care au venit la studio, mi-au mărturisit că au simțit o energie aparte. Așa se face că, la final de zi, singurul meu regret este că timpul se scurge prea rapid și nu pot face mai multe lucruri.

Pe lângă timpul petrecut în familie, obișnuiesc să investesc mult timp în formare și perfecționare. De aceea, urmăresc fotografi care mă inspiră și încerc să fiu la curent cu toate noutățile din domeniul fotografiei newborn. Printre fotografii pe care îi apreciez și îi consider un adevărat model de urmat se află Sandra Hill. Pentru mine, nu există nimeni altcineva care să îi depășească talentul și dedicarea.

Îmi place să caut elemente noi de recuzită, să combin texturile cât mai diferit, dar mai ales să le asociez cât mai bine cu putință. Astfel, îmi dedic o mare parte din timp căutării de recuzită, căci aceasta este foarte importantă pentru siguranța bebelușilor, dar și pentru ca munca mea să atingă perfecțiunea.

Atunci când nu organizez ședințe foto și sesiuni de mentoring, mă vei găsi editând fotografii.  

Deși mă implic trup și suflet în ceea ce fac, există și zile în care mă simt copleșită. Așadar,  chiar dacă meseria de fotograf de nou-născuți pare simplă, te pot asigura că nu este întotdeauna așa.

Un fotograf de newborn trebuie să aibă o atenție distributivă, dar mai ales un mod de lucru echilibrat. Astfel, acesta trebuie să se ocupe de liniștirea bebelușului, de comunicarea cu părinții, de poziționarea copilului, de stilizarea recuzitei, de poziționarea micuțului în raport cu lumina și nu în ultimul rând, de partea tehnică. Însă, cea mai mare responsabilitate dintre toate este siguranța bebelușului și câștigarea încrederii părinților.

Uneori, fotografiez copii cu dureri mari de colici, cărora trebuie să le fac masaj pentru a-i liniști. Cu răbdare și mult calm, reușesc. Părinții mă răsplătesc pentru atenția și dedicarea mea, spunându-mi cât sunt de impresionați de dexteritatea cu care lucrez, de tehnicile mele de liniștire și de atenția mea pentru micile detalii. În acel moment găsesc forța de care am nevoie pentru a duce ședința foto la bun sfârșit, toată lumea fiind mulțumită.

Așadar, în ciuda micilor obstacole, revin cu drag și entuziasm în studio, locul în care mă regăsesc de fiecare dată.

Dacă ești un fotograf aflat la început de drum, sper ca povestea mea să te inspire. Iar dacă dai naștere unor amintiri memorabile de foarte mult timp, sper să te regăsești în gândurile pe care ți le-am împărtășit.